Ciobanesc Australian

Durata de viaţă : 13 - 15 ani;

Grupa: câini ciobăneşti;

Culoare: albastru merle, roşu merle, negru şi roşiatic. Fiecare dintre aceste culori pot avea şi puncte sau pete maronii;

Lungimea firului de păr: medie;

 

Talia: mare;

Năpârlire: moderată;

Înălţime: 50 – 59 cm la mascul; 46 – 53 cm la femele;

Greutatea: 23 – 30 kg la mascul; 19 – 25 kg la femele;

Mediul de trai: Nu sunt recomandaţi traiului în oraş. Au nevoie de o curte îngrădită şi de ţinut rural deschis unde să se poată manifesta.

 

Istoric Ciobănescul Australian a fost dezvoltat undeva la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul celui al 20-lea, în Nord-vestul Americii. Nu este absolut clar de unde a apărut numele de Australian, în afară de faptul că singurii câini care au venit din Australia au fost aceia cu culori merle. Imigranţii europeni care s-au stabilit în Statele Unite au adus cu ei mai multe rase de ciobăneşti pentru a le păzi turmele. Aceste rase se consideră că ar fi fost şi al baza formări raselor de azi, precum Ciobănescul englez, Dorset Blue Shag, Ciobănescul de Cumberland, Scottish Collie, Glenwherry Collie, Bouvier des Flandres şi Ciobănescul Welsh.

 

Se consideră că cei mai mulţi câini care au contribuit la această rasă au proveninţe în Anglia şi Scoţia. Mai târziu păstorii au început să crească aceşti câini care excelau în paza turmelor şi erau adaptaţi climatului acelor locuri. Aceia care munceau la fel de bine pe căldură, dar şi la frig, precum şi cei care erau suficienţi de aspri pentru a lucra cu animale neobişnuite cu câinii, erau folosiţi pentru încrucişare. După cel de-al doilea Război Mondial au fost folosiţi cu regularitate în filmele Western, spectacole de televiziune şi concursuri rodeo. Curând au devenit o prezenţă populară la ferme şi alte gospodării.

 

Descriere Au fost denumiţi uneori „ochi de fantomă”, deoarece ochii lor pot fi verzi, de culoarea alunei, a chihlimbarului, maronii sau albaştri. De asemenea, pot avea ochii în două culori, fiecare ochi având o culoare diferită, ochi de sciziune – jumătate verzi, jumătate maronii sau ochi merle – o culoare este amestecată şi răsucită cu cealaltă; oricare dintre aceste culori şi tipuri fiind acceptate.

 

Ochii trebuie să fie expresivi, de forma migdalelor, şi bine definiţi. Culoarea marginii ochiului este vitală la evitarea copitelor care zboară în jurul lor, precum şi pentru că absoarbe şi reflectă razele de soare departe de ochi; cele mai bune şi potrivite sunt cele negre şi cele roşu-închis. Câinii care sunt albastru merle, negri şi negru tri-colori vor avea de obicei nasurile negre; iar cei roşii merle, roşcaţi vor avea nasuri roşu-închis; cei merle pot avea pete mici de roz pe nasuri.

 

Urechile sunt triunghiulare şi rotunde la vârf; trebuie să fie suficient de lungi astfel încât vârful lor să ajungă la colţul interior al ochiului. Coada poate fi dreaptă, fie scurtată sau natural scurtă; nu trebuie să aibă mai mult de 10 cm. Deoarece cozile se scurtează oricum, nu sunt încrucişaţi să se obţină aşa ceva, vom avea căţei cu cozi de diverse dimensiuni. Crescătorii vor scurta sau tăia cozile la 2 – 3 zile după naştere.

 

Umerii sunt lăsaţi în jos, musculoşi, iar gâtul este uşor arcuit, de dimensiuni medii. Pieptul este lung şi adânc, cu coaste mari şi bine dezvoltate, care măresc capacitatea plămânilor; iar picioarele sunt lungi şi puternice. Ciobănescul Australian are o blană dublă. Cea de deasupra variază de la dreaptă la uşor cârlionţată, iar culoarea şi textura sunt variabile; rezistente la apă. La fel ca la orice altă rasă cu blană dublă, sub-blana este moale şi deasă. Perioada lor de năpârlire pare să fie la începutul lunilor de vară, odată pe an, deşi unii pot să năpârlească de două ori pe an. În timp s-a descoperit că acei câini care sunt ţinuţi în interior vor năpârli toată perioada anului.

 

Părul va fi prezent şi pe picioarele din faţă, dar nu lung; iar în jurul capului va fi prezent ca o coamă. Masculii au această coamă de obicei mai groasă decât femelele. Pete sau urme de alb sunt acceptabile pe gât, picioare, bot, burtă; dar un guler alb nu trebuie să depăşească linia umerilor.

 

Temperament Ciobănescul Australian este extrem de inteligent şi de activ. Deşi sunt oarecum timizi sau reticenţi faţă de străini, sunt companioni plăcuţi şi cu intenţii bune. Deoarece sunt mari amatori de joacă, sunt buni ca şi câini de companie pentru familii; dorind să fie în mijlocul familiei. Se înţeleg bine cu copiii, deşi unele exemplare vor pişca călcâiele copiilor pentru a-i mâna/conduce unde vor ei. Un asemenea comportament poate fi prevenit cu un dresaj potrivit. Aceşti companioni loiali sunt dornici să fie sau să facă ceva pe placul stăpânului şi nu vor dori să-i părăsească prea uşor. Se ataşează puternic de stăpânii lor şi familiile acestora, devenind în timp puţin cam prea protectori şi teritoriali cu aceştia sau proprietăţile lor.

 

Curajoşi, afectivi; câinii din această rasă sunt extrem de versatili în adaptarea la sarcinile pe care familia i le prezintă. Sunt câini de muncă, rezistenţi, mai rezervaţi, protectori şi teritoriali decât rasele care sunt create special pentru medii familiale.

 

Probleme de sănătate şi îngrijire Printre preocupările majore ale stării lor de sănătate se numără: cataractele, anomalii ale ochilor ca la Collie, tulburări auto-imune, dispalzie de şold – oasele de la încheietura şoldului nu sunt formate cum trebuie, cauzând ieşirea femurului de la locul său însoţit de dureri şi uneori ologirea câinelui. Există anumite riscuri în ceea ce priveşte starea de sănătatea a ochilor şi aici se pot aminti: coloboma oculară, coloboma oculară, cataracte juvenile şi senioriale; retina desprinsă; membrană pupilară persistentă, atrofierea progresivă a retinei, distichiasis. Mai sunt şi alte aspecte de care trebuie să ţineţi cont pentru a vă asigura de sănătatea câinelui dumneavoastră, anume: dermatite nazale solare, sindromul Pelger-Huet, sindromul sacral-lombar, epilepsie, boala von Willebrands.

 

Această rasă este foarte sensibilă la ivermectin (folosit în medicamentele pentru viermi la inimă).Majoritatea problemelor lor de sănătate sunt ereditare, precum probleme cu inima, displazia de genunchi, cancer, alergii şi disfuncţii ale glandei tiroide. Gena care creează modelul merle este de asemenea răspunzătoare pentru orbire sau surzenie. Dacă se încrucişează două exemplare merle pot rezulta căţeluşi surzi sau orbi, precum şi cu alte defecte.Ciobănescul Australian este o rasă care năpârleşte moderat spre greoi. Proprietarii lor trebuie să plănuiască curăţări dese cu aspiratorul, deoarece chiar după o periere atentă vor mai cădea fire de păr. Perierea săptămânală cu o perie mai aspră, urmată de un pieptănat atent şi grijuliu este cea mai bună metodă de întreţinere a blănii acestei rase. Se pot folosi mai multe tipuri de piaptăn, de la unele rare la cele mai dese şi din materiale diferite.

 

O curăţare a blănii în perioada de năpârlire este de asemenea recomandată, deoarece va îndepărta tot părul mort din sub-blană, ajutând foarte mult la pieptănarea blănii. Dacă se încâlceşte părul, nu este recomandat să încercaţi să radeţi părul câinelui, deoarece îl veţi expune la răni de soare şi alte tăieturi; ci să folosiţi perii cu ace. Cel mai adesea se încâlceşte părul pe picioare, în spatele urechilor. O periere extrem de atentă este recomandată odată la 6-8 săptămâni.

 

Exerciţii şi dresaj Ciobăneştii Australieni necesită multă mişcare, exerciţii viguroase şi activităţi atletice pentru a-i menţine satisfăcuţi. Plimbări zilnice sunt importante pentru a le oferi oportunitatea de a-şi consuma energia şi să le fie stimulată mintea, gândirea. Dacă reuşiţi să îi implicaţi în activităţi de agilitate, de mânarea turmelor, de competiţie sau supunere va fi bine pentru consumarea energiei lor.Nu sunt potriviţi pentru a fi ţinuţi numai în casă. Au nevoie de o activitate de îndeplinit. Atunci când se plictisesc, îşi ies din mână cu exerciţiile vor începe să distrugă lucrurile din jurul lor şi vor lătra fără încetare. Cer o atenţie constantă şi vor dori să fie alături de dumneavoastră indiferent de activitatea pe care o efectuaţi.

 

Cheia succesului în creşterea unui Ciobănesc Australian echilibrat este o îmbinare între dresaj şi socializare. Asigurarea unei socializări suficiente şi eficiente include expunerea câinelui la oameni şi animale, precum şi la medii sau suprafeţe cu nivele variate de distracţii. Această rasă poate fi foarte suspicioasă în preajma unor oameni neobişnuiţi, datorită faptului că sunt foarte teritoriali şi protectori cu familia de adopţie. Dresajul în cazul acestei rase trebuie să se înceapă din primul an de viaţă al căţeluşului şi să fie îndeplinit cu fermitate şi consistenţă.